Una dintre îndatoririle unui animator este aceea de a reprezenta emoţiile unui personaj. Dacă nu ştii de unde să începi, sfatul cel mai bun este să te priveşti în oglindă … adică să îţi studiezi propria faţă şi să observi ce modificări suferă faţa atunci când te bucuri sau te intristezi.

În acest articol am ales să reprezint emoţiile unui ursuleţ, un ursuleţ care este prezentat pe rând ca find vesel, apoi trist, etc. Ursuleţul nostru va fi desenat în şase ipostaze, fiecare poziţie exprimând o stare de spirit diferită.

Prima schiţă , după cum v-aţi obişnuit deja, începe cu forme simple şi fixează atât construcţia  capului cât şi poziţia acestuia. Capul este format dintr-un cerc (craniul) care conţine cele două linii ajutătoare şi dintr-un oval (obrajii) care este întotdeauna desenat sub linia ochilor. Atunci când desenezi capul unui personaj eşti liber să te joci cu forma feţei, să exagerezi în special cu obrajii, turtindu-i sau alungindu-i  pentru a întări şi mai mult expresia feţei.

În  cel de-al doilea desen, elementul cel mai reprezentativ este gura, unde atât forma cât şi dimensiune ei se modifică de la o ipostază la alta. Dacă în reprezentarea unei feţe triste spaţiul dintre nas şi gură este mare, gura este mică iar colţurile gurii sunt lăsate, în cazul unei feţe vesele se întâmplă opusul, şi anume, spaţiul dintre gură şi nas este mic iar gura este larg deschisă. Un alt detaliu legat de gură este cel al dinţilor, dinţii pot fi mai mici sau mai mari, pot fi vizibili sau nu.

În cea de-a treia schiţă faţa ursuleţului devine foarte sugestivă şi acest lucru se datorează ochilor şi sprâncenelor. Cu  forma ochilor te poţi juca foarte mult, ochii pot fi larg deshişi sau inchişi, cu pleopele mult lăsate sau mai puţin lăsate. De asemenea există o strânsă legătură între ochi şi sprâncene, în primul rând variază distanţa dintre sprâncene şi partea superioară a ochilor, iar în al doilea rând sprâncenele se mulează după pleope; spre exemplu, dacă pleoapele ochilor sunt lăsate atunci şi sprâncenele vor fi lăsate. Un alt aspect foarte important în privinţa ochilor este acela că ochii trebuie să urmeze forma feţei, şi anume, pentru o faţă alungită atunci şi ochii vor fi puţin alungiţi; pentru o faţă mai turtită, înălţimea ochilor va fi mai mică.

Am ajuns cu desenul în ultima fază, adăugarea detaliilor. Fiind vorba despre un ursuleţ, trebuie să aibă şi blană, iar eu am ales s-o reprezint doar pe conturul fetei, nu şi în interior. Blana poate fi schiţată prin cateva smocuri în obraji, pe tample şi în creştetul capului. Un rol foarte inportant al blănii, pe lângă acela de a creea volum, este de a evidenţia trăirile personajului. Blana poate fi zburlită dacă personajul este speriat sau furios, pleostită dacă pesonajul este trist sau abătut, aranjată - ca si cum ar fi pieptănată - dacă personajul este fericit sau bine dispus.

În concluzie, când vrei să reprezinţi emoţiile unui personaj trebuie să faci modificari pe toate planuri şi anume: ochi, sprâncene, gură, barbie, obraji, blană sau păr - dacă este personaj uman, urechi - în cazul personajelor animale cu urechi mari (cum ar fi câinii), nas - în cazul personajelor cu nări mari (de exemplu un taur). Mai trebuie precizat şi faptul că toate acestea se reflectă în forma feţei, care poate fi: alungită, turtită, etc.

La toate elementele de mai sus mai am de adăugat încă unul lafel de important, şi anume corpul. Corpul diferă foarte mult în funcţie de stările emoţionale ale unui personaj, atât de mult încât se poate vorbi despre un limbaj al trupului, însă despre acest lucru vom vorbi într-un articol dedicat

Taguri: desen, emoţii, furios, personaj, schiţă, schiţă în creion, trist, vesel